D-ale maica-sii...

Nu am mai scris depsre tanara speranta a familiei, caci functionez usor sincopat in ultima vreme.. Dar e bine, happy as always!

Cert e ca ca maica-sa e in perioada foarte plina... Dupa cum stiti, am terminat cu interviurile pentru bona, cand am gasit-o pe doamna de acum.. Dar..ca sa nu-mi ies din mana..acum am interviuri la job: pleaca un om din departamentul meu- cautam altul. Ca sa fiu sincera eu cred ca l-am si gasit (sunt o super baftoasa, pe bune, cam la toate interviurile am gasit rapid om ok...).

Apoi..pe 31 -adica maine- avem party de firma, cu ocazia ca suntem mari si tari pe bursa si primim cadou de la mai marii americani dreptul la aceasta petrecere.(exprimarea a fost voit asa, da?!) Va fi in Route 66, chiar nu mai iesim cu colegii de la petrecerea de Craciun (acum cativa ani mai faceam team buildinguri, de-o vreme n-am mai facut..).

Apoi...pe 2 noiembrie merg sa cant buibuibui (asa cantam cand eram micutza) cu Oscar Benton. Adica asta:

Ascultati versurile si-o sa vedeti ca e foarte tare ce zice omul!!! Zau, jur pe rosu! :)

Apoi..pe 13 noiembrie..alta actiune , tot cu firma, Day of Caring, adopt a tree - mergem sa plantam copacei, undeva pe langa Alexandria. Si sa luam pranz campenesc. Si sa ne hlizim o zi in aer liber! De dimineata, pana pe la 18, pentru ca noi ne implicam si social, da?! Unde mai excat? Ei, ca sa fie amuzanta coincidenta, la Poroschia, adica locul de care Andreiul mare este legat intr-un fel. (cine stie..cunoaste..)

Cam astea-s pe "agenda" mea pentru urmatoarele 2 saptamani. Asta ca sa stiti ca eu mai fac si tot felul de alte chestii despre care, insa, nu prea apuc sa va povestesc caci am un alt subiect muult mai important cu care sa va tin ocupati:))

Just an ordinary evening

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la.... momentul adormirii copilului...ma apuca deopotriva rasul si jalea. Si ma refer la adormirea de seara.

Daca suntem in situatia usor nefericita in care nu si-a consumat chiar toata energia, sau in care am intrat la somn fie prea devreme, fie prea tarziu fata de cand era momentul potrivit (si, dupa cum stiti, copilul nu este programat sa anunte fix cand vrea somn..si nu mereu te prinzi care-i momentul optim) atunci totul arata cam asa:

Dupa ce s-a lasat (cu greu) extras de tati din baita, dupa ce s-a lasat cremuit (eventual) si imbracat tot de tati, dupa ce a facut cu tati si putin gim si s-a si jucat cu el...timp in care mami i-a pregatit biberonul cu "ate"...vine momentul in care este adus la dormitor -la bibi. Pe care-l bea cu mare placere, la mine-n brate, in patul mare din camera lui. Cum isi termina de baut laptele, cum se arcuieste si se arunca din bratele mele direct in pat, pe burta. Ajuns acolo, sta cateva secunde in pozitia mentionata mai sus si spune un "nani" hotarat. Cat sa speri ca, etete, o sa adoarma instant copilul. Nu e cazul. Caci isi aminteste ca vrea sa se spele pe dinti. Ceea ce si facem. Dupa ce terminam, periuta ramane la el si mai mesteca, musca, din ea..o vreme. Destula. Timp in care continua sa stea intins, dar nu intr-un loc, caci incepe marea fosgaiala. De-a lungul patului nu mai e bine, asa ca se aseaza de-a latul..sa aiba acces si la perete, pe care incepe sa-l pipaie, zgarie, loveasca cu picioarele si sa se distreze copios de chestia asta... Eu ii bag un: "mami, gata, e noapte, punem muzica de nani (si-i si pun cd-ul de noapte) si stingem veioza (si-o si sting), lasa peretele si da-mi periuta s-o punem la loc". Nu se lasa din prima..adica mai molfaie o vreme la periuta..apoi, intr-un final, mi-o da... Cand zici ca..gata, s-a potolit...descopera (chiar si in intuneric) desenele de pe pilota lui...si sasaie ca sarpele de pe ea si mormaie ca ursul si ham-ham ca e si-un caine si puiul si vorbeste cu toate si le pipaie... Apoi ..vine partea in care doreste si sa se infasoare in ea..dar nu ca si-ar dori sa stea invelit ci doar pentru ca e foooarte placut cand te sucesti/rasucesti/zbengui prin pilota de puf care fosneste minunaaat. Deja gafaie si speri ca i-a ajuns si ca o sa adoarma..caci are un moment de pauza cat isi trage nitel sufletul. Dar..surpriza...se ridica in picioare si scoate zgomotul calului la galop.. Ghiciti ce urmeaza? Mami sta, el se urca in spatele meu si...ma musca! :)) Ca sa scap, il gadil... Atat mi-a trebuit...ca acum suntem pusi pe joaca si asta facem, o vreme, pana cand obosesc eu...si ma prind ca-i tarziu si-i spun "Gata, mami, ne jucam si maine, acum facem nani". Copil cuminte, se intinde si zice "nani"... Sta o secunda..doua...apoi vine spre perna mea si ma impinge.."nununu....Adei!!" de unde intelegeti (sper!) ca nu vrea sa mai stau eu pe perna, ci el. Ma execut. Dar nici acolo nu-i bine, asa ca, in scurt timp, se muta de-acolo. Si...isi aminteste de cate-o jucarie...fie ea carte, plus, masina...pe care-o vrea ca sa faca nani cu ea. I-o dau...si incepe sa vorbeasca cu ea... Mult, in soapta... Recapituleaza cuvintele pe care le stie, culorile,etc-etc... Dupa o vreme imi inapoieaza plusul/masinuta/cartea...si, in sfarsit, incepe sa stea potolit. Il aud dupa respiratie ca-i cam gata sa adoarma...mai are un zvac si se ridica in coate, cat sa ma apuce cu mainile de par sau de fata si sa ma pupeeeeee...daaaa...asa, focos si apasat! :)) Apoi imi tine ba o mana, ba se prinde ca un cleste de rufe de pijamaua mea, ba tine un picior pe mine...in orice caz ceva care sa ma oblige sa stau nemiscata pana adoarme...cert este ca, finally, adoarme!

Toata descrierea de mai sus dureaza intre 30-50 minute...depinde de tot felul de factori... Uneori avem chestii in plus fata de cele descrise, alteori avem si chestii in minus. Iar cateodata, dar doar cateodata!!!! :)), procesul adormirii se reduce la 15 minute...

Cum se adoarme pe la voi?:))))

Bunicul

Nu stiu daca v-am mai zis, dar si daca am facut-o pot s-o mai fac o data, Andrei are un singur bunic. Pe tata. Si acest singur bunic ne insoteste cateodata -nu foarte des- in parc, la plimbare/fuga/joaca. Andrei ii spune foarte clar "bunicu" cu un "n" prelungit ca in spaniola (nina sau muneca). (De altfel asa pronunta "n"-ul si in mana, lumina, etc)

Bunicul are ceva probleme cu un genunchi (la 76 de ani este inevitabil), dar asta nu-l impiedica sa mai fuga nitel printre copaci si sa faca bau sau sa isi ia nepotul iubit in brate sau sa-i vorbeasca precum Donald (iar copilul incearca si aproape ca reuseste sa-l imite) sau sa faca inca vreo cateva chestii haioase care-l amuza pe cel mic. Ba o strambatura care provoaca hohote de ras, ba interpretarea unui personaj imaginar care vorbeste cu Andrei pe divesre voci..chestii, aparent marunte, dar care prind la prunc. Asa ca bunicul si-a castigat locul lui in sufletul copilului, chiar daca nu este atat de prezent cum sunt buncii care stau cu nepoteii. 

Din senin, serile trecute si-a cerut bunicul. Eram pe drum catre parc, s-a uitat la mine si-a zis "bunicu, ici" si mi-a aratat locul liber de langa el. "Vrei sa vina bunicul?" "dadadada". I-am spus ca nu poate chiar atunci, dar ca va veni. Gata sa planga...A trebuit sa-l sun pe bunicul si sa i-l pun la ureche sa-i spuna "bunaaaa" si sa-i trimita pusi. :)

Cresteeeee, are doruri, simte absente...

Iar eu...de fiecare data cand il vad cu bunicul, nu ma pot abtine sa nu incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost daca mai traia si mama...care ar fi avut doar 69 de ani... Cum ar fi fost daca...Dar nu este...asa ca acesta ramane doar un exercitiu de imaginatie...Asa ca..speram la o viata cat mai lunga pentru bunicul:))

Here I am... Will you send me an angel

Wise man said just walk this way
To the dawn of the light
The wind will blow into your face
As the years pass you by

Hear this voice from deep inside
It's the call of your heart
Close your eyes and you will find
Passage out of the dark

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Wise man said just find your place
In the eye of the storm
Seek the roses along the way
Just beware of the thorns

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Wise man said just raise your hand
And reach out for the spell
Find the door to the promised land
Just believe in yourself

Hear this voice from deep inside
It's the call of your heart
Close your eyes and you will find
The way out of the dark

Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star
Here I am
Will you send me an angel
Here I am
In the land of the morning star

Diferenta dintre ce vrei si ce poti sa faci...

Nu stiu cate dintre cele care citesc acest blog au mers inapoi la munca atunci cand copilul a facut 1 an. Poate unele au mers chiar mai devreme. Poate unele dintre voi traiti in tari in care nici nu se poate sta un an acasa... Daca aveti chef puteti sa impartasiti experienta voastra. Cum ati ales voi sa faceti? Sau cum ati fost nevoite sa faceti? Chiar sunt curioasa, chiar vreau sa stiu despre asta..

Citesc destule bloguri de mamici si -printre ele- sunt si mamici care lucreaza de acasa. Sau care stau acasa cu copilasii si peste 1 an si peste 2 ani, caci..isi permit sa stea..

In parcul unde mergem sunt mamici care stau 2 ani, altele care stau si mai mult, altele care nu mai stau cu pruncii dupa cateva luni...

La mine asta a fost situatia. Am stat 1 an si apoi m-am intors la birou. Momentan pe program de 6 ore, intr-o luna intru pe program normal...adica 8 ore. Asta in cel mai fericit caz. Evident ca imi propun sa fac tot posibilul sa nu stau peste cele 8 ore, atunci cand acesta va fi programul... Si stiu sigur ca nu voi sta decat in cazuri exceptionale. 

Introducerea asta lunga este pentru ca vreau sa va spun ca NU am judecat niciodata pe nimeni..cand s-a intors la munca, cat a stat cu copilul acasa.. Cred ca fiecare si le stie pe-ale lui..fiecare stie care-i situatia in casa/familia respectiva..iar momentul "ruperii" de copil este unul extrem de personal si de subiectiv. 

Asa ca..am fost deranjata cand, ieri, in parc, una dintre mamicile stiute a avut ceva comentarii fara sa judece prea mult ianinte... Ea sta cu copilul care are peste 2 ani, caci isi permite. Nu intru in detalii, are o firma, ceva de genul..cert este ca sta cu copilul.
Ieri, in parc. Eram mai multe cu copiii la un loc: 2 mame care s-au intors la munca dupa ce-au implinit copiii anul(eu una dintre ele), o bunica -care si-a crescut nepotul mai mult decat a facut-o mama respectivului copil si mama de care va spuneam mai sus. Dintre noi doua intoarse in campul muncii, eu am bona, cealalta are bunica.. Doamnele au vazut ca ne-am schimbat bona si m-au intrebat de ce. N-am vrut sa intru in detalii, asa ca am raspuns doar "nu facea ce ne doream noi cu cel mic.."-referindu-ma la faza cu cititul, desenatul, etc.. Ei..si aici vine partea care CHIAR M-A DURUT! Comentariul celei care sta acasa cu cel mic: "Pai ce sa faci, draga, daca te-ai intors la munca..Asa se intampla cand nu sta mama cu copilul, se vede pe copil!" N-am comentat, caci as fi putut, dar n-aveam chef de polemici.. Dar m-a durut. Ca-s proasta si uneori lucrurile astea ma dor!

Unul la mana ca nu "se vede pe copil"- Andrei este un copil fericit, vesel si..daca e sa fiu afurisita o sa spun ca este de o mie de ori mai cooperant ca al ei (asta ca sa fiu a naibii, dar pe buna dreptate, caci eu ma inteleg cu el, ea cu al ei.mai putin..)

Doi la mana...cine naiba isi imagineaza ca am venit de placere la munca??!!!??? Hellouuuu...eu stiu ca or fi si femei workaholice, da' sa mor io daca-i cazul meu!!! Nu, frate, nu mor de dragul muncii, dar..u know what??...n-am castigat la loto, n-am primit nicio mostenire substantiala ca sa pot sa stau pe bara... Financiar vorbind trebuia sa ma intorc fix cand m-am intors...atat am putut sa stau. M-a durut cu durere fizica pe bune, cand m-am rupt de el...Chiar daca, pe traseu, mi-am dat seama ca a fost si o parte buna..(despre ea in ..episodul urmator). Ma doare fiecare luni, dupa weekendurile petrecute impreuna.. Real. Fara misto. Stiu ca poate suna aberant ce zic..caci am deja aproape un an de cand sunt inapoi la job..dar NU m-am obisnuit inca. Nu topai de fericire ca pruncul meu sta cu un strain (oricat ar tine la el cine sta cu el, tot strain e..), nu topai de fericire ca pierd nshpe momente misto, nu topai de bucurie ca nu pot sa fiu langa el cand mai descopera ceva nou.. Dar..asta e...ceea ce se intampla e un dat..si trebuie sa mi-l asum ca atare.

Asa ca..mamelor care stati cu copiii mai mult de-un an..mai mult de doi...nu va aruncati sa judecati pe altele care au facut altfel decat voi! Caci ..cum spuneam..fiecare stie ce contine ciorba de la el din farfurie..Asa ca...lasati sa fie fiecare cu ciorba lui!!! :))

p.s.

Lumea mea ideala ar arata asa: castigam la loto sau..whatever...ceva se intampla si NU sunt obligata sa am un job din asta...cu cartela la intrare si cu orar fix... Nu as putea sa stau degeaba, sa nu fac nimic. Tot as avea femeie pentru copil, dar care ar sta cand as avea nevoie eu de momente de pauza... As lucra, dar as face doar ce-mi place (ceea ce nu e cazul acum)- indiferent de cati bani imi aduce activitatea aia. Adica m-ar durea la bascheti daca as produce putin sau deloc. As face chestia aia PENTRU MINE, nu ca sa platesc facturi/rate/etc-etc... Ce as face? Hm..sa vedem...As scrie. Povesti pentru copii si nu numai. (Zice-se ca as avea oaresice talent la scris.). M-as juca de-a creatorul de obiecte, caci si in zona asta a mestesugului manual am ceva abilitati si ies chestii dragutele din mainile mele. (in pacate chestia asta am facut-o foooooarte rar, mult prea rar!!). As face o gradina cu flori. Poate si cu legume. Bio, evident:).Si altele, nici nu vreau sa ma gandesc acum la cate as face... :))

Dar deocamdata n-am castigat la loto.Va tin la curent daca se va intampla asta! :))

Prima despartire, un nou inceput...

...asa se poate spune ca este, pentru Andrei, acest octombrie frumos.

Avem bona noua, da! De miercuri, adica fix de pe 16.10. Mi-am luat si eu ultimele 3 zile din concediul pe 2013, ca sa stam cateva zile impreuna, sa se acomodeze unul cu altul. N-a respins-o, ceea ce este foarte important. A mancat cu ea, a reusit si sa-l adoarma (vineri), ii place mancarea facuta de Vila (asa ii spune :) ), ii citeste, ii canta si-i povesteste una-alta...

Sigur ca sunt abia la inceput si unul si altul, inca se mai invata unul pe altul..Azi este prima zi fara mine acasa, asa ca..da, am emotii, caci stiu ca e deja maricel si nu accepta chiar usor schimbarile. Dar mai stiu si ca doamna este deschisa si receptiva la sugestii si la obiceiurile copilului. Si simt ca va fi bine

Am vorbit mai devreme, erau in parc. Sper sa fie ok si cu adormitul de azi....

Si eu si doamna dorim sa schimbam cateva lucruri..,dar, deocamdata, nu e momentul. Mai intai trebuie s-o accepte total, ca sa putem modifica lucrurile respective. Si aici ma refer in special la felul in care adoarme (vom incerca, in timp, sa il convingem sa adoarma in patutu, cu cineva langa el, dar in patut ..), felul in care mananca (doamna de dinainte ii lasa tot felul de jucarii pe masuta, asa ca el ajungea-inevitabil- sa le umple de mancare..Face 2 ani in curand, asa ca bine ar fi masa sa fie masa, nu loc de joaca..)..sui alte cateva, dar astea doua in principal. Numai ca, asa cum spuneam, NU ACUM le vom schimba, caci deja e o schimbare majora in viata lui...

A fost prima lui despartire de cineva. Nu interaba de cealalta, nu da semne ca i-ar lipsi..asa ca se intampla cum intuisem, copilul se detasase de ea, in plus, lui ii e bine cu cineva daca acel cineva se joaca cu el si-l si alinta (cu masura..) E mic, e adaptabil.

A fost cea mai buna decizie sa incetam cu doamna de dinainte. A plecat, dupa aproape un an de stat in casa noastra, cu copilul nostru, fara ca macar sa ne dea buna ziua sau sa spuna la revedere. Noua sau macar copilului. S-a imbracat (dupa ce si-a luat banutii si i-am spus ca am decis sa ne lipsim de serviciile dumneaei) si a iesit ca si cum noi nici nu existam in casa. Mai mare dovada de lipsa de bun simt, nu cred ca putea exista! Si nu va imaginati ca asta s-a intamplat pt ca ne-am certat inainte. Nu...a fost ceva de genul eu i-am comunicat ca s-a incheiat colaborarea, ea mi-a spus "Da, ma gandeam ca imi veti spune, ca prea va purtati urat in ultima vreme" eu m-am enervat (adica eu nu ii mai fac niciun repros de nu stiu cat timp, de sila ce ajunsese sa-mi fie sa imi bat gura degeaba...dar ea are plangeri.) si i-am zis "Pe bune, eu ma purtam urat? De ce doamna? Pt ca gateam in locul dvs, pt ca faceam curat in locul dvs in urma lui, pt ca faceam tot ce initial ne intelesesem ca faceti dvs contra sumei de bani primita? Da, aveti dreptate, m-am purtat foarte urat!"

 Si cand ma gandesc ca eu ma macinasem si ma sucisem pe toate partile intr-o maxima insomnie din cauza ca imi parea rau de tot ca va tb sa ii fac una ca asta.. Si cand ma gandesc ca noi zisesem sa-i dam femeii niste banutzi in plus, ca, nah, sa fim civilizati si cu bun simt... Doamne, ce proasta am fost!! Ma rog...nu mai conteaza...Bine ca s-a terminat.

Altfel...s-au intamplat tot felul de chestii..le insir cu liniute mai jos, pe scurt, caci mult timp de scris nu mai am...

- am inceput sa iesim si fara carut. Chit ca nu ajungem pana in parc, caci ramane la pipait toate masinile + vitrinele magazinelor de pe langa scara...Cel mult ajungem la trecerea de pietoni semaforizata, unde trecem de 2-3 ori strada, DE MANA!! (daaa..mare realizare!) si apoi o luam de la capat...

-dimineata, la trezire, face gimnastica (da din maini sus, jos si in dreapta si stanga..) Uneori si danseaza. Seara, la culcare, canta. Peste tot unde vede ceva scris "citeste", pe limba lui, evident.

-se distreaza copios cu noile manusi cu 5 degete. S-a plimbat cu ele in maini, prin casa, foarte incantat

-invatam bunele maniere: poftim, pardon, mersi.

-mai nou, daca vine un copil mai mare la jucariile lui, dupa ce zice de cateva ori nununu-insotit de o clatinare decisa din cap...daca ala nu pleaca sau (si mai rau!) daca ii ia vreo masinuta isi lasa buzita in jos si se pune pe-un plans si-o jelanie de numa' ! Nu plans isteric, ci din ala cu lacrimi inodate in barba si muci si de-o tristete devastatoare..de ti se rupe sufletul cand il vezi. Cam la fel face daca vede vreun autobuz/masina pe care vrea sa le pipaie si eu ii spun ca nu se poate (din diverse motive)...

-face, in continuare, foarte urat la mersul de mana... adica plange. tot pe stilul descris mai sus. daca ar urla isteric sau daca s-ar tranti pe jos nu m-ar impresiona in felul in care ma impresioneaza reactia actuala....:)) Doamne fereste, nu ca as vrea sa faca asa!!! :P

-stie toti stalpii cu becuri stricate din parc:). Mi-i arata si ziua si-mi spune "stis" si "sticat" (ca-i stricat), iar la alea care se aprind seara ii arata si striga "bun-bun"...

-cand aude de nani- indiferent in ce context- baga un "nununu" hotarat. chiar daca vorbimde leul care face nani in carte...el tot nunununu...:)

-il adormim greu la pranz, caci ar vrea joaca nonstop...insa efortul este rasplatit pe masura: dupa ce adoarme baga somn adanc si lung si e tare vesel la trezire...

-pasiunea numita masini n-a disparut...s-a mutat de la cele de jucarie la alea reale..

-stie ca mama are "matiiiis" :)si e de culoare "dadu"...

-in parc prefera sa stea unde nu-s multi copii. nu se da in vant dupa obiectele de la locul de joaca si nici dupa copii nu prea se da in vant... o fi prea mic sau o fi obisnuinta cu adultii...nu ne prindem inca...

 -mananca cu placere maxima orice placinta... Eu fac (mai nou!)  diverse placinte cu legume (multumesc, Irina, pentru retete!! :) ) si le consuma cu mare pofta. La fel si pe cele produse de Diana.

-happy me: mananca si mere felii, si piersici felii si struguri intregi..Ma bucur, caci in curand scoatem fructele piure si eram usor disperata ca nu mananca fructe intregi...

In general chiar este un copil cu care te intelegi, destul de ascultator (evident, ascultator pentru varsta si capacitatea lui de intelegere) si cu care cooperezi destul de usor in cele mai multe situatii.... E ceea ce as numi un "copil bun" si asta pe mine una ma fericeste maxim caci altfel mi-ar fi mai greu...

p.s.

...si, da!!, in timp ce scriu ma intreb daca bona a reusit sa-l adoarma....caci este deja 1.30 si nu stiu nimic despre asta...

De unde mai cumparam incaltari

Lui Andrei ii creste piciorul cu viteza luminii:). Bine, creste el cu totul, dar la picior se simte cel mai tare. Astfel daca la Paste i-a luat Diana sandale Superfit nr 22, in luna iunie la final deja nu-i mai veneau. Am trecut la 23. Baschetii rosii cu Cars, luati in iunie, nr 23..nu i-au mai venit in august. Asa ca am luat unii identici- 24. Si povestea merge mai departe..:)

La incaltari tin foarte mult (atat la copil cat si la noi) sa fie piele. Si pe dinauntru. Sa respire piciorul. Sigur, exceptie fac baschetii din panza sau ghetele/cizmele cu blana-de iarna. Care nu poa' sa aibe piele in interior, evident. Dar exteriorul tot piele il vreau, caci prin ea nu trece zapada/apa. (exceptand momentele in care intra in vreo balta, dar nu prea a fost cazul). Asa ca..am incercat tot felul de firme. In general scumpute, ca, nah, daca vrei calitate dai banu'. Ca vrem si talpa flexibila si talonet si..de toate:).

Zilele trecute am ajuns in Orhideea. Si am vazut un magazin de incalatmine pe care eu una nu-l stiam. (desi inteleg ca exista si in Feeria, acolo nu prea ajungem..so..). Si mi-a placut ce-am gasit si ce-am vazut. (momentan am avut timp sa ma uit doar la raionul de copii, dar ma voi uita si la adulti). Se cheama CCC- siteul este aici. Au niste ghete foarte misto (le-am vazut si pipait) Lasocki Kids, si de iarna si de toamna. 100 Ron alea fara blana, 130 Ron alea cu blana. Usor de incaltat chiar si copilul care inca nu stie sa te ajute: cu siret in fata si fermoar lateral; ori doar cu arici. Talonet si piele matasoasa ori blanita pe interior. Talpa flexibila. Chiar misto. Si mai au Active Boy. De la ei i-am luat ghete de vreme din asta..piele cu piele..sunt chiar mai ieftini decat Lasocki. Adica noi pe perechea de mai jos am dat 70Ron.

Si mai au chestii misto pentru interior. Adica noi am intampinat urmatoarea situatie: in casa, in sosete, aluneca rau..a luat cateva busituri. Sosete din alea cu silicon pe talpa nu mai gasim la ditamai piciorul de 25:). Descult nu se mai poate, ca-s 22 grade in casa si parchetul rece.. Asa ca, am fost foarte incantata sa-i gasesc ..pantofiorii/papuceii astia din panza cu piele pe talpa (ca sa nu ii fiarba odraslei piciorul). Plus ca au un suuuper camion pe ei, asa ca..e foooarte mandru de ei! Din pacate nu gasesc foto sa va arat...daca dau de ea, revin. Daca nu..o sa le fac eu poza sa vedeti despre ce vorbesc...

Si mai au incaltaminte cu personajele Disney. Misto, haioasa, iar pustii sunt lesinati dupa ele. :)

Cam atat despre ei. V-am zis, mie mi-au palcut, mi se pare ca raportul pret -calitate este ok. Asa ca ii vom incerca si pentru la iarna.

Altfel, inainte de ei, noi am mai cumparat din Deichmann, Humanic si Piciul. Si am cam fost multumiti de tot ce-am luat. Drept e ca, la cat de putin apuca sa-i poarte, nici n-ar avea cum sa-i distruga.... :)

Si-am incalecat pe-o sa...si v-am spus povestea-asa.:)

Ceva mai in detaliu-despre bona.

De ce sunt nemultumita de bona.

Pai..mai intai ca am avut mari probleme cu igiena. N-au fost de la inceput, adica la inceput doamna era mai atenta, ori nu eram eu atat de atenta..ori amandoua. De la biberon "spalat", dar care are inca urme de lapte pe tetina..la carne nefiarta bine in mancarea copilului (va imaginati ce nervi maximi mi-a provocat chestia asta, mai ales cand el a avut atatea probleme cu stomacul in vara asta?!)..continuand cu o faza la care am crezut c-o calc in picoare:schimbat copilul si ea nu se spala pe maini, iar cand ii spun, imi raspunde (obraznic !!) "pai a facut DECAT pipi". Si pot continua fazele care arata cat de atenta este in ceea ce priveste igiena..dar mai bine ma opresc la astea....

Apoi..ma enerveaza ca, desi copilul vrea si poate sa manance si singur cu lingurita (unele chestii) ea evita sa-l lase. Evident e mai comod, asa nu se murdareste..si ea nu trebuie sa curete. Nu ca ar curata ceva..caci, daca pica mancare pe jos, langa-sub scaunul lui de masa..acolo o gasesc seara si ma lipesc de ea.. Ma mai enerveaza si ca e indaratnica si la renuntat la carucior...din acelasi motiv: ii e mult mai comod asa. La fel a evitat sa iasa cu trotineta pe care noi am dat o gramada de bani si care ii placea -la inceput- lui Andrei. Fiind nefolosita si lasata balta in sufragerie, nici el nu mai e asa happy cu ea...

Apoi..copilul creste, iar ceea ce ofera ea ca activitati este sub ceea ce ar fi bine sa faca. Mergea ce ofera ea cand Andrei era de 1 an, caci atunci inca sunt importante mai mult alea cu masa, somn, igiena, etc.. Dar acum e nevoie sa depasim necesitatile primare si sa trecem la cele urmatoare. Nu e in stare sau nu vrea sa faca ceea ce ii spun sa faca. Nu il invata chestii care mie mi se par de bun simt: diferenta intre mare si mic, numele obiectelor din casa (pana si la mancare luni de zile ii spunea ca-i da papa, pana m-au apucat dracii si i-am zis "da' ziceti-i, doamna, mar, banana, suc, ciorbita, ca e mare si intelege si stie sa ceara" si abia atunci a inceput sa faca asta...), refuza cu incapatanare prosteasca si cu replici gen "pai nu stie lala sa cante" sa ii cante altceva decat aaa-aaaa-aaa-ul ala usor handicapatesc dinainte de culcare..evita sa desene/coloreze si sa-l lase si pe el, caci e clar ca Andrei va murdari ce-i in jur si trebuie sa curete si, nah, e greu al naibii(desi markerele lui sunt lavabile si se sterg FOARTE USOR!)...apoi..cand Andrei vine c-o carte o aud cu "lala n-are ochelari si nu vede" (da, la faza asta iar m-am umplut de nervi si i-am zis "ori va luati ochelarii, ori inventati poveste pe marginea imaginilor din carte, dar nu ii mai refuzati copilului placerea de i se citi!" caci ea imediat il trimitea sa parcheze masinile. Ca, nah, e mai simplu sa-l pui pe el sa mute 50 masini, decat sa faci tu un efort de imaginatie. Ei...aici e aici..eu cred ca ATAT POATE. Si ca, de fapt, ceea ce i se cere acum este ceva ce o depasteste.. Pe de o parte. Pe de alta parte cred ca e si foarte incapatanata, caci altfel n-ar refuza si n-ar avea replica la orice i se cere.

Si, da, ma scoate din minti. Si, da, am ajuns sa gatesc eu in 90% dintre situatii, sa faca Andrei curat in camera copilului, caci ea face la super misto...Si, da, cred ca suntem in situatia in care banii pe care-i dam ei ar trebui sa ni-i dam, cel putin in proportie de 50%, noua.:)

Ori e aiurea rau ce se intampla, caci il vad pe copil ca e ca un burete si aboasrbe orice informatie, si vrea si prinde tot ce-i spui..si o vad p-aia ca e cu capu'ntre urechi si cu creier de furnica....

Paradoxul este ca mi-e mila de ea si imi pare chiar sincer rau ca nu mai functioneaza "relatia" asta dintre noi. Pentru ca Andrei s-a obisnuit cu ea, pentru ca ea ii stie felul de-a face chestii in parc, stie ce-i place si ce nu-i place afara, stie sa-l adoarma, stie sa il si alinte (cateodata prea mult)..ma rog, in rezumat, m-am obisnuit cu ea si chiar am sperat ca va fi ok. Insa..timpul dovedeste ca in loc sa mearga inspre bine lucrurile, ele se deterioreaza... Comunicam tot mai prost, cred ca si ea simte ca nu ne mai convine...si, in loc sa faca ceva sa indrepte lucrurile, se inchide si mai tare... Si lipsa asta de comunicare nu e ok... 

Iar cand vine lunea..imi vine sa-mi iau campii, caci plec la munca cu gandul ca IAR ramane copilul cu una care nu-i in stare sa-l ajute prea mult sa creasca frumos.. Si, Doamne, ce ciuda mi-e!!!!!!! Si ce greu!! :((

P.S.

Ca sa intelegeti ca au fost si faze care chiar NU se fac:

-s-a dus in vizita cu copilul la o vecina de-a noastra. Fara sa-mi spuna. Nu mi-a spus nici cand am venit acasa. Am aflat, la o zi distanta, de la vecina...

-am ajuns mai devreme acasa, ea -teoretic- era in parc cu copilul, am vrut sa ma duc s-o las sa plece. o sun sa vad unde e...nu era in parc, era pe niste stradute..distanta..spre gara.. Se dusese si ea sa-si ia un covrig.. (nu ca n-ar manca acasa, ca doar ii punem la dispozitie ce-i in frigi..si prin dulapuri..)

-ajung acasa si vreau sa-i fac copilului..nu mai stiu ce..cert e ca aveam nevoiede unt. Stiam ca e un pachet aproape intreg..NU mai era..il consumase. ok, no pb, a mancat femeia, dar nu putea sa-mi spuna ca sa stiu ca tre' sa iau?? O data ce doar ea consuma din el...nu e clar ca nu am cum sa stiu ca s-a dus?

- daca intarzie NU suna sa anunte (e drept ca se intampla fffff rar), dar daca e 17 si un minut rupe usa. Ca, nah, s-a terminat programul...

si suita poate continua....

A! Mi-am mai adus aminte ceva.. pentru o persoana care din "iubire mica" si "pe cine iubeste lala" nu ne scoate copilul, sa nu ia  ...NIMIC ...cadou (ceva de 1 leu, o punga de pufuleti, un pachet de biscuti, orice) de ziua lui, de 1 iunie, de...mi se pare chiar nasol. Nu ca stam noi in ce-ar lua ea, dar mi se pare ca asa ar fi fost frumos. Nu credeti ca e cam prefacuta? Ca daca in mod real ti-e drag de copil de nu mai poti, e imposibil sa nu ai 1-2 lei sa iei ceva... simbolic ..orice.. sa se bucure si copilul ala ca tu, bona lui, aia care stai 8 ore pe zi cu el, i-ai facut o surpriza.... Lasa ca noi, de ziua ei, i-am dat 1 milion, ca, nah, asa suntem noi prosti de finuti...:))

Sambata de gasiti aici...

Cum te cheama? 

Aaaadeiii!

Cati ani ai?

Doiiii. -si arata cu degetele: doua

Il cheama Andrei si inca n-are doi ani, dar e greu sa spuna cat are acum asa ca acceptam si doi!

M-am hotarat sa ies cu el la targ. Sambata. Socializam, poate si vindem ceva...Nu copilul, lucrusoare. :)

Adica mergem aici:

Si e prima iesire de genul asta. Recunosc ca, fiind prima si el inca mic, nu indraznesc sa merg doar eu cu el..asa ca ne va insoti Diana-Salvatoarea :). Poate data viitoare indraznesc si in doi, dar mai intai sa vad cum reactioneaza pustiul...

Ma bucur mult ca mergem aici (multam' Rux pentru ca mi-ai spus, chiar sunt curioasa cum va fi Andrei acolo si cum va fi pentru mine acolo. Simt ca o sa-mi placa, sper ca si lui :)

Ma gandesc ca acum vreun an..cand am inceput sa citesc despre astfel de intamplari..ma tot gandeam "sa mai creasca si el putin si-o sa mergem si noi". Si uite ca a venit momentul sa mergem! Asa ca..ne vedem acolo?!:)

Miki, Mini, Puf si alti prieteni

Aseara. Si-a baut biberonul, s-a asezat pe burta si s-a intins bine de tot, ca un motan...apoi s-a ridicat in fund si mi-a aratat combinuta ciripindu-mi "nani". "sa-ti pun muzica de nani?" (avem cd cu muzica de somn -clasica)."dada"-zice si-si acompaniaza vorbele cu clatinare decisa din cap.Pun cd-ul si se intinde iar. La cateva secunde se ridica iar in fund aratatnd cu degetul "gac" "sa sting becul?" (adica veioza de pe noptiera, caci ea era gacul) "dada". Sting. Se intinde iar. Iar se ridica, o galma micuta in bezna din camera care ciripeste "Puf-Puf!". Imperativ, da! "Vrei cartea cu Pooh?" "dada" "Vrei sa faci nani cu ea?" "dada". I-o dau. Se intinde si isi tine strans cartea. Este mare-mare cartea cu Puf... asa ca de-abia o tine. Ii mangaie copertile lucioase si asculta -bagat in mine cu spatele- povestea pe care i-o spun despre ce-i in carte. Stiu pe de rost. Unde nu stiu,. inventez. Ii vad (in intunericul cu care deja m-am obisnuit) ochii mari deschisi.. Mainile ii mai pipaie coperta. Se ridica. "mama" "sa-ti citesc? nu poate mami, vezi, e intuneric, am stins becul, nu vede mami fara bec, iti povestesc si facem nani, da?" "da" si se intinde la loc. Apoi, la un moment dat, ii aud respiratia mai grea..inca n-a adormit, dar nici mult nu mai are... Imi da, cu o ultima urma de energie, cartea. Ii mai spun povestea...si o inchei cu "si uite-asa Puf si prietenii lui au petrecut o zi frumoasa, iar seara au mers si au facut nani, asa cum face si Andrei acum". Se rasuceste si ma pupa, cu ditamai pupatura, pe obraz. Apoi..in scurt timp..il aud dormind.

p.s.

Da, a inceput sa adoarma cu cate-o carte in brate, in timp ce eu ii spun povestea... Sambata, la pranz, a adormit cu "Miki-Mini a China" (Miki si Mini de la Crina:)..). Si duminica tot cu ea. :)