Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2014

cum arata un weekend "odihnitor" la noi 3

Imagine
Pana nu vine acesta care taman va incepe, trebuie neaparat sa va povestesc de cel care tocmai a trecut. Nu de alta, dar acesta care vine va fi urmat de niste zile libere pt mine (libere si de net, asadar) caci dupa 1 decembrie cel liber avem si noi sarbatoare mare-mare, adica 3 cu 3.
3 Decembrie cu 3 ani.
Asa ca-mi iau si eu o minivacanta de  2 zile, ceea ce inseamna ca de maine stau acasa 5 zile..wow:))

Asadar...sa incepem cu povestea weekendului trecut. Am demarat in tromba cu o vizita la Gaudeamus. Ocazie cu care am inteles (iar!) ca Andrei creste..am mers de mana cu el prin tot targul, cu mici exceptii, cand se mai baga rapid la cate-un stand cu carti de copii. Dar si acolo statea pe langa noi, se uita doar, nu darama, nu disparea, nu urla din rasputeri ca vrea aia sau aia...Da, avem baiat maricel... Pe la mijlocul peregrinarii noastre prin targ, cum era trecut de 11, am zis sa stam la o masa sa ii dau Andreiului gustarea lui de fructe. Si-n timp ce-i dadeam..nu stiu cum mi-au p…

povestea aziului meu

Imagine
Ar fi facut 49 de ani de casatorie. Azi.
S-au cunoscut la un "ceai", ceaiurile alea dansante de pe vremuri. Era momentul dansului, toti trageau biletele ca sa-si gaseasca perechea. El a tras Tristan. Ea a tras Isolda. Acesta a fost primul lor dans. A fost doar inceputul. Au dansat impreuna mult timp. Ar fi putut sa danseze si mai mult daca Mama-Isolda candva- nu se ducea. Dar s-a dus. Tata a ramas. Continua dansul de unul singur. Uneori stiu sigur ca o mai cauta cu mana in spatiul gol de langa el.. Poate cateodata vrea sa-i sopteasca ceva si sufla in aerul gol.. Cand mai traia Isolda lui, avea el o gluma preferata. Si usor cinica (asta ca sa intelegeti de unde mi se trage mie cinismul) "Noi o sa murim deodata, tu la 100, eu la 107." Ca sa respecte legenda medievala care i-a adus candva, la un ceai, la un dans, laolalta. 

Am in minte imaginea surprinsa in foto la cununia lor civila. Ea si El, El si Ea, fiecare cu palarie si pardesiu, tineri, frumosi, radiind o lumina…

Ce-ar fi sa ne asumam? Ce-ar fi sa nu mai fie mereu altul "vinovat"?

Cand am ramas insarcinata (2011, aveam minunata varsta de 37 de ani) nu stiam nimic despre ceea ce se cheama "parenting". N-aveam nici cea mai vaga idee despre cat de "la moda" si "pe val" este chestia asta. N-am aflat nici cand am ramas, nici pe toata perioada sarcinii, nici in primul an dupa ce-am nascut. N-am stat pe net sa caut carti despre cresterea copilului, despre educatia lui, despre cum sa faci aia, cum sa nu faci aia, ce faci daca face aia..etc-etc. Nu, nu citisem si n-am citit cat am fost insarcinata nici despre alaptare, nici despre copiii purtati, nici despre cum/cat sa-l tii in brate, nici despre cosleeping nu aveam idee.  Eram (si am ramas pe tot parcursul sarcinii) ceea ce parintii din "noul val" ar putea numi o totala ignoranta in teoriile acestea toate!

DAR! Am nascut, am alaptat a la long (pana cand n-a mai vrut el), am dormit cu el in brate (desi auzeam adesea ca facand asta el n-o sa doarma niciodata in patutul lui) , l-am …

noptile noastre albastre

Nu stiu cat viseaza sau cat isi amintesc din ce viseaza copiii pe la 3 ani, nu stiu cum arata somnul altora pe la 3 ani, dar la noi...este plin de peripetii, de vise, de vorbiri in somn, de plecari-veniri..

La inceput ma amuza, acum, drept sa spun ma intreb daca nu cumva sa ma ingrijoreze. Caci micile intreruperi de somn ale lui stiu ca nu sunt tocmai benefice si ca pot afecta dpdv calitate somnul.

Sa incep cu inceputul. Adica cu ce fel arata seara, "ritualul" de culcare. Andrei NU adoarme singur. Poate ai vostri sunt/au fost copii pe care I-ati asezat in pat, le-ati citit o poveste sau le-ati cantat un cantecel, apoi ati iesit in camera lasandu-i in patul lor si ei adorm singuri. La noi lucrurile stau altfel. Eu stau cu el in pat (caci patul din camera lui este mare; in patut n-a mai dormit de la 1 an si 10 luni), lumina stinsa, aprinsa doar lampita pentru citit, citim 1- max 2 povesti, apoi stingem si lampa. Raman langa el pana adoarme. De adormit adoarme intr-un interval ca…

Criteriile in alegerea gradinitiei

Va spuneam aici ca l-am inscris pe Andrei la gradi. Era vorba de o gradi de stat, pentru ca logica noastra de atunci era sa mergem in paralel cu gradi si bona. Cel mai important motiv care ma facea sa cred ca asta e o idee buna era ca m-am gandit ca, o data intrat in colectivitate, pustiul e posibil sa inceapa sa raceasca si am nevoie de backup. Intre timp, am descoperit ca bona noastra este nonstop racita. Cel putin racita. Caci in aceste 2 luni de cand este cu noi a avut si laringita si viroza si altele mai grave decat o raceala. Asa ca, nu numai ca nu ma ajuta ca backup, dar aduce ea in casa virusi cu gramada. De care, din fericire, Andreiul mic scapa relativ repede... Nu si Andreiul mare...


Buuun..asa ca, urmare a acestor chestii, am mers pe varianta studiu de piata la gradi particulare.
Sa spun care-s motivele pentru care va fi particulara.
Nu pot renunta la a da o gramada de bani pe luna pentru bona,gradinita, whatever! Sunt dependenta de gestul asta, nu pot trai daca nu decartez…

alfie kohn, iohannis, expozitia florala din gradina botanica si mailul de yahoo

Intai si-ntai sa va spun ca la cei (aproape) 3 ani ai lui Andrei m-am apucat si eu de citit Parenting(ul) Neconditionat la lui Kohn. Cap coada, adica. Multe imi par de bun simt, evident ca ma regasesc si eu intr-o serie de greseli. Mai ales faza cu Bravo. Desi, consider eu ca nu-l folosim in exces..nu, nu-I zicem bravo c-a facut la oala sau pt ca a mancat sau pt ca mi-a adus panatlonii pe care I I-am cerut sau..Da, ii zicem bravo cand face puzzle de 100 piese SINGUR, pt ca eu chiar cred ca putini fac asta la 2 ani si 11 luni. Da, ii zicem bravo cand reuseste chestii care dovedesc manualitate mai speciala, gen bagat siret prin nshpe animale de lemn (jocul ala gen Montessori). Ma rog, nu insir toate situatiile, dar cred ca nu exegeram cu Bravo.

Am lasat pe locul doi, dar ..m-am bucurat foarte tare ca a iesit cine-a iesit. Am avut gol in stomac ieri, asteptand cu emotie seara.. si cand a venit seara m-am foarte tare bucurat! Atat.

Ieri n-a fost doar zi de alegeri prezidentiale, a fost si…

...daca...

..ar fi sa-mi sfidez frica, m-as apuca de surfing. Imi place apa de mor, imi place sa inot, imi place sa stau la mare pe nisipul unde vin sa moara valurile, ca o sirena aruncata pe uscat.. (remarcati modestia, da? eu-sirena...sirena-eu..mm?:P). Imi place ideea de face un sport din asta, unde risti sa te haleasca un val mare-mare...Iubesc apa si, deopotriva, mi-e frica de ea. Mi s-a intamplat ca, inotand in larg departe-departe..sa ma prind brusc de cat de departe am ajuns..O senzatie din aia de placere amestecata cu frica..adrenalina la maxim. Dar care ma facea sa merg si mai in larg..parca sa-mi intind niste limite.Poate usor inconstient. (da, pe vremea aia nu fumam si rezistenta mea era mult mai mare. Acum n-as mai avea curaj.Obosesc mult prea repede.)

..ar fi sa ma intrebe cineva acum "cum alegi sa-ti petrecei dupa amiaza de maine?" ...as spune ca vreau sa sar cu parasuta.Vreau, mor de curiozitate sa stiu cum este cand plutesti (de fapt cazi:P) prin aer.. Asta sunt sigura …

Klaus Iohannis -VOTAT.

Imagine
Da, asa va arata votul meu si nu numai ca nu am o problema in a spune asta, dar am de gand s-o trambitez pana nu mai pot, peste tot, sa imi conving prietenii din afara sa voteze, sa fac lobby peste tot! Pentru ca as vrea ca al meu copil sa creasca intr-o tara care ar putea sa devina "normala". Pentru ca -daca iese Ponta- tara asta va fi orice numai nu normala!

N-am vazut aseara dezbaterea, eram in timpul "jobului de mama", dar (puteam sa jur!) am gasit deja postata pe youtube toata dezbaterea. Va recomand s-o vedeti, indiferent cu cine votati, desi..daca si dupa ce-o vedeti tot cu Ponta votati...e trist!
Asa ca eu, azi, am vazut/ascultat. Si sunt revoltata de tupeul acestui .....Ponta...care se vrea presedinte. Ah, da, mi-ar fi placut ca Iohannis sa aibe mai multe cuvinte la el! Ah, da, eu (care-s mai repezita) uneori sunt agasata de lentoarea discursului lui.
Cu toate astea stampila mea va ajunge pe IK.

FARA DUBII!!!

O parte a dezbaterii

trei ani

As fi vrut sa scriu in weekend, caci atunci a fost exact ziua, dar in weekend eu si netul suntem in doua lumi diferite, asa ca..am s-o fac azi.
Pe 8 Noiembrie 2011, fix de Sf Mihail si Gavril, mergeam la controlul sarcinii, a fost acel control care s-a lasat cu stat in pat cu perfuzie toata seara, la clinica. Si cu "gata, nu mai mergi la munca, colul e mic, copilul gata sa iasa, de acum stai exclusiv in pat". Pe vremea aia patul meu mai era in casa mea, dar barbatul meu (nu va legati de adjectivul posesiv, e doar un mod de exprimare:P), respectiv tatal copilului ce urma sa vina, era in casa lui. Diferita de-a mea. Casa in care niste muncitori lucrau la amenajarea camerei copilului, care camera nu era nici pe departe gata..
Ecuatia cu "eu in pat in casa mea, 24 cu 24; el in pat la el acasa nu ducea la un rezultat bun. Asa ca datele ecuatiei au suferit o modificare.  
Prin urmare va rog sa notati in calendare data de 9 noiembrie 2011 ca fiind prima zi din restul vietii mele…

patine pentru copii

Imagine
Are careva copil de aprox 3 ani care patineaza? Sau ati avut? Daca da..astept opinii, sugestii referitoare la patinele potrivite. Pana atunci ma delectez cu siteul Decathlon...cu astea...
caci vad ca sunt reglabile, nu par nici foarte rigide (ghetele), dar nici moi sa ii joace glezna ca la nebuni....

Pe mine m-a invatat tata sa patinez pe la 5 ani, asa ca eram mai mare decat este acum Andrei. Anul trecut, pe patinoarul din Cismigiu, unde tot mergeam noi, erau copii de la 3 ani cu trainer. Am intrebat pe un nene de la cati ani e ok sa puna patine in picioare..eu ma gandeam ca de pe la 4..el zicea ca de pe la 3... Stiu ca multi zic ca inotul este singurul sport ok de-a fi practicat si de copii mai mici...oare asa este...? Oare e prea devreme pentru patinaj? El parea incantat cand ii vedea si cerea si el pe gheata.(Bine, asta nu inseamna neaparat ca o sa ii placa sau ca, dupa "prima oara" o sa mai vrea)
Voi ce stiti despre asta? If..


revelatia amiezii

Stiti care-i partea buna a ajunsului mai rar la locurile de joaca??? (din cauza vremii, a orei tarzii la care ajung eu acasa, nu mai mergem impreuna in parc decat in weekend. El mai merge, zilnic, dar cu bona!)
O mama mult mai calma. E normal, nu mai dau de toate exemplarele de insotitori de copii de pe la locurile de joaca. Bai, e chiar bine, zau!! Hai ca-i buna si iarna asta la ceva!:)

Sarbatori si Ikea cu mult rosu.

Imagine
Sunt nascuta in ianuarie, dar NU IMI PLACE DELOC iarna...
O accept si ma bucur de zapada si de Craciun de cand a aparut Andrei in viata noastra. Dar tot nu-mi place. Si cum sa-mi placa daca sunt o super fruguroasa, imi ingheata nasul cand ies din casa indifferent cum m-as imbraca, straturile de nshpe cm de haine de pe mine ma fac sa ma misc ca o pasare impaiata, daca e gheata alunec de nshpe ori pe zi, daca e zapada am de dat muntii adunati pe masina in fiecare dimineata.. Cum sa-ti placa anotimpul asta?:))
Si cum sa-ti placa ca te apuca noaptea la munca, caci, nah, se intuneca foarte devreme ... Si ca nu mai ai cand sa iesi cu Andreiul pe-afara..caci daca e deja bezna nici el nu mai are chef de iesit..

Si totusi...astept sarbatorile cu drag. De fapt astept decembrie cu drag..Va face 3 ani chiar in a treia zi de decembrie, apoi vine toata cohorta de Mosi, apoi mai este si bradul (oh, da, sigur iar vom avea dileme daca sa fie natural sau nu.. Andrei-mare zice artificial, eu zic natural..…

La ceas de seara..

Imagine
Aseara, ajungand eu prin Carrefour, m-am infipt si-n raionul de papetarie de unde-am plecat cu:
-un pachet 2 coli A4, magnet pe-o parte, buna de printat pe cealalata parte..genul asta(nu exact astea, dar ca sa va faceti o idee..)

-doua pungute cu animalute/flori din lemn, cu lipici pe spate -de art craft (am vazut pe diverse siteuri, azi, ca exista si dintr-un fel de pasla, muuult mai ieftine si mai multe in punguta, dar, nah, mie ideile mi-au venit in Carrefour si erau pt aseara, nu puteam astepta..)
-un pachet hartie colorata/lucioasa; genul asta
Acasa am ajuns dupa 18.30, catre 19. Am socotit eu..5minute mi-ar lua sa ma schimb, vreo 5lui, plus vreo..30??..doar ca sa-l conving sa iasa din casa..numai bine s-ar fac vreo 19.45..ok, bun, nu-i cazul sa mai iesim. (mie mi-e ciuda cand nu mai iesim, desi mie personal mi-e muuult mai comod sa stau in casa, dar mi-a intrat mie-n cap ca lui ii prinde mai bine sa stea la aer..si ..recunsoc..si adoarme mai usor seara daca iesim si tura doi...D-aia…

Just an ordinary day... :) Mother day!

Sa zicem ca e luni. Sau marti. Sau miercuri. Sau oricare zi din timpul saptamanii.:)
Pentru ca undeva in timpul noptii catre dimineata, de cele mai multe ori, domnisorul vine si ma ia la el in camera, majoritatea diminetilor ne gasesc in acelasi pat. Ma trezesc rar inaintea lui, adica dintre noi el este primul care incepe ziua. Il simt -il stiu cand e gata sa se tezeasca pentru ca incepe o foiala-fosgaiala langa mine. Tin ochii inca inchisi in speranta ca nu e inca gata somnul..ca mai atipeste...ca sa mai fur si eu 10-15 minute.. Se intinde ca un motan la soare, se foieste..cand pe stanga, cand pe dreapta, cand pe spate...cand peste mine, cand langa mine...Apoi, dupa fosgaiala deschide si cohii. Si zambeste laaarg. Uneori ma pupa, alteori ma mangaie, alteori e prea grabit pentru vreuna dintre astea si se ridica in fund si-ncepe sa turuie. Despre divesre,poate-s ce-a visat el peste noapte, poate-s ce amintiri i-au ramas mai puternice din ziua ce-a trecut..nu stiu exact.. Daca nu-i in mo…

ras, harjoneli, personaje imaginare, soapte si doar o luna pana la 3 ani!

Stiu ca este un cliseu, dar o sa spun si eu...Doamne, cand a trecut tot timpul asta? Avem baiat de 2 ani si 11 luni, mai e un pic si face 3...da, tot cliseu este si sa spun ca nu-mi vine sa cred ca-i asa de mic-mare laolalta:)
Cateodata...faptul ca vorbeste asa de mult/bine, faptul ca este in stare sa si verbalizeze niste sentimente (iubire,suparare,frustrare) si ca, in general, este cooperant..ma las indusa in eroare si cred ca-l tratez ca pe un copil mai mare. Ma trezesc ca am asteptari pe care acum un an nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa le am de la el..Bine..nu va imaginati cine stie ce chestii...dar, da, se intampla ca unele lucruri pe care i le explic sa ma mir ca nu le intelege si sa pricep mai greu ca acel ceva care mie mi se pare simplu si logic..el abia il invata...
(gen: nu, nu putem merge acum la Codin si Miha, pt ca ei NU SUNT IN BUCURESTI. Pai si ce daca nu sunt..el dorea sa mergem si sa stam la usa pana vin ei acasa, ca, nah, nu intelegea ca de la Breaza la Bucuresti n…