Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

sa inotam zic!:)

Imagine
Va mai amintiti de orele noastre de inot cu Carmen Bunaciu? :)

(iti amintesti, Carmen?:P)


Andrei avea 2 ani si aproape 6 luni:)), era cel mai mic din grupul de copii- dpdv varsta, era mare fata de vreo 2-3 care aveau cu cate-un an mai mult ca el- dpdv fizic...si a fost super mega incantat de apa si de balaceala.
A fost prima lui socializare in gasca de copii. V-am povestiti de ea AICI.
(daca n-ati citit atunci, va invit s-o faceti acum!)


Apoi a venit vara, a venit marea cu 2 Mai- mai intai - si cu stat in valurile ce aveau o tempratura care pt mine era sub cea acceptata, dar din care el nu mai dorea sa iasa, asadar il scoteam cu plans cand vedeam ca devenit usor vinetiu...:)). Apoi a venit marea cu Costinesti cu Vox Maris, unde-a dat de piscine...si de jacuzzi:)) Piscina de copii, piscina mare cu tati, jacuzzi cu mine.. Si iar a prins gust de apa si de balaceala...


De atunci au trecut luni de zile...Iar acum, reincep curusile de inot cu gradiiiiiii!!!:)
Me and Andrei Happy:P
Speram ca…

Pentru Efrem

Imagine
Cei care ma stiti personal ..poate ca si unii dintre cei care ma stiti doar virtual..stiti ce s-a intamplat cu Mama mea acum cativa ani. Stiti cam cate drumuri la IOB am facut. Nu le voi uita niciodata, n-am cum sa le uit, iarna aia oribila cu troiene de zapada care, in loc s ama bucure, ma faceau s ama intreb dimineata "Oare unde parchez masina ca s apoata intra Mama?" Mama, care nu mai mergea, pentru care luam un scaun cu rotile, o lasam in el pe holul ala oribil al IOB-ului, apoi fugeam repede inapoi la volan si incepeam sa ma invart prin curtea intesata de masini, poate-poate gasesc repede un lco de parcare ca sa nu cumva sa intarziem la citostatice...
Atunci credeam ca e cel mai rau. Dar a venit primavara. Primavara in care, in timp ce ei in picurau otravurile in vene legata de perfuzor, eu mai ieseam sa fumez in curte. Primavara aia in care, in timp ce fumam in curte, am inceput sa vad ceva ce m-a durut cum nu credeam ca poate sa ma doara durerea unor straini. Scaunele…

de neuitat

Prima reala si mare simpatie fata de o fata. La 3 ani si 2 luni. Cred ca merge cu atata drag la gradi si datorita domnisoarei blonde, colega de grupa. I se lumineaza fata cand vorbeste despre ea:)) Si, da, a spus ca o place mai mult decat il place pe Fulger McQueen. Normal nu? Masinile..ca la orice barbat..trec usor usor pe planul doi...:))

M-am hotarat sa fiu mai rezervata in a scrie aici tot ceea ce-mi spune. Unele trebuie sa ramana secretele noastre, asa e frumos fata de el, este un baietel de-acum...si ma gandeam ca mie nu mi-ar conveni sa spun cuiva ceva si imediat sa apara pe wall pe FB sau pe-un blog...
Asta nu inseamna ca nu mai scriu aici, doar ca ..UNELE lucruri raman doar ale noastre si ale celor cu care ne vedem si carora copilul doreste sa le spuna el acele lucruri:)



Sagetatorul...:)

Se incheie a treia saptamana de continuitate la gradi. Deie Domnu' sa fie continuitate si in urmatoarea, caci de 2 zile tuseste destul de nashpa. In prima zi doar nitel, azi noapte cu multe treziri si cu vaitat -cand rupea- ca il doare. Of...:(

Alaturi de el, tusim de mama focului si noi, parintii. Ca doar nu era sa-l lasam singur in aceasta incercare..:)Bine, Andrei mare tuseste de vreo luna, daca nu chiar mai bine..Pe mine ma ia si ma lasa dupa cum ii tuna ei, acestei doamne numita Tuse... Las' ca vine ea si vara. Vine, nu?!?

Pe de alta parte, aseara, iniante sa pice in somn cat e de lung (ca lat nu-i!), se ridica-n fund si ii vad ochii fixandu-ma "dupa ce ne trezim mergem la gradi!" "da, mergem!" Se intinde iar. Un minut sau doua. Apoi alta confirmare necesara "maine nu e sambata!!?" "nu, nu e sambata" " mergem la gradi caci nu e sambata!!!?" "da, mergem." Apoi...ma apuca pe mine "mami, dar ce-ti place tie cel…

timpcetrece

Citeam ieri pe un blog despre un bebe. Despre primele gandureli, despre perioada aia in care-i doar alaptat, despre starile mamei, despre reactiile copilului...
Si mi-am adus aminte cum era... Si mi-am dat seama ca, da, uiti ce-a fost greu. De fapt nu uiti, doar ca greutatile sau probleme incepututlui in ale mamiciei raman undeva..amintiri estompate..nu sunt ele cele care raman. Ce fericire, zic! Cred ca-i bine asa, probabil asa se explica si cum de o mama careia i-a fost greu cu primul se incumeta sa-l faca pe-al doilea. Uiti. Iti amintesti doar cum era cand se mufa de tine si adormea asa..cum era cand ii adulmecai pielea-parul..cum era cand dormeai cu el lipit de tine...
Si, in timp ce citeam, mi-am dat seama inca o data de ce am dorit sa pastrez acest blog. Pentru ca pana si lucrurile bune le uiti. Vin altele la fel de bune sau mai bune care se aseaza peste ele si mintea ta nu mai e capabila sa pastreze acolo toate momentele, toate intamplarile. Ori eu vreau sa le pastrez. Pentru e…

invataminte...

Imagine
Tot compun la o postare despre chestii...nu va zic despre ce:)...cu care nu mai ajung la final..asa ca, pana una alta, sa va zic ce-am invatat eu in weekendul asta...
Aveam o revista Pipo- din aia de copii, mi-a adus-o o prietena pt Andrei de la al ei din gradi. Si hai sa ne uitam pe ea, sa facem jocurile, sa gasim diferentele, ect-etc.. La una dintre pagini o reteta de biscuiti cu cacao. Ce ma apuca pe mine sa-i spun copilului ca, daca vrea, facem imrpeuna biscuiti. In weekend, cand mami nu merge la munca si el nu merge la gradi. Curajoasa de mine!! :)
Zis si facut..sambata am luat forme de decupat bicutii...nu aveam...si duminica, dupa somnul de frumuseste de la pranz, tanarul m-a luat direct in bucatarie sa facem biscuti.

Bon, minunat, nu? Numai ca..
1. Eu n-am facut in viata mea biscuti. De fapt, ca sa resepct adevarul intreg, eu n-am facut in viata mea ceva care sa implice vreo coca-aluat sau cum s-o numi chestia aia care trebuie intinsa ca foaie si decupata cu forme..
2. Nu stiu…